Din amalganul de întrebări care mă frământă am scos la suprafață una care mă-nspăimântă. Și contrar principiilor și perceptelor biblice care mă învață să nu mă îngrijesc de cele pământești, mă gândesc cu groază la viitor. Poate că nu sunt singur; de multe ori în viață cădem pradă gândurilor negative, adică existența noastră își schimbă hainele colorate pentru a le îmbrăca pe cele negre, iar noi devenim astfel pesimiști. O bună prietenă spunea: “Pesimiștii sunt optimiști bine informați.”
Este chiar foarte greu să-ți învingi gândurile negative în unele momente din viața ta, deși iti folosești toate puterile în această lupta din care ți-ai dori să ieși învingător.
Am inițiat acest fragment pentru că vreau să am siguranța vieții de mâine și pentru că vreau și eu să știu câți dintre noi mai suntem cu adevărat fericiți. Câți dintre noi am declarat război pesimismului, câți dintre noi mai spunem când dăm de greu: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat” (Iov, 1-21). Totul constă în a face un prim pas către apropierea noastră de Dumnezeu. Rugăciunile ne redau încredere în forțele proprii și astfel devenim mai optimiști, avândul ca aliat pe Creatorul tuturor.
Mă întreb și vă întreb: sunt oamenii credincioși mai optimiști? Există o relație între optimism și Dumnezeu, respectiv pesimism și cei necredincioși? Spuneți-mi voi pentru că eu “știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu” (Socrate).
In primul rand cred ca faci greseala de a confunda credinta cu optimismul… Credinta in divinitate e un dar, o invatatura dumnezeiasca mai presus de cuvant si ratiune, pe cand optimismul “este furia de a sustine ca totul e bine, atunci cand iti merge rau”. (Voltaire) Conform dictionarului, optimismul este o conceptie filozofica potrivit careia in lume binele domina asupra raului, iar lumea existenta este cea mai buna dintre lumile posibile. Optimismul vizeaza direct fiinta umana ca principala unitate de masura a lumii, insemnand atitudinea omului care priveste cu incredere viata si viitorul. Omul este optimist de la natura si in cursul vietii lui pierde sau castiga din optimismul sau, in functie de imprejurarile prin care trece.
Daca sunt optimista, nu inseamna neaparat ca sunt credincioasa..si invers.
In al doilea rand, in ceea ce priveste interogatia “cati dintre noi mai suntem cu adevarat fericiti?”, as dori sa te intreb , cum definesti tu acest concept.Fericirea nu se regaseste in realizarile marete, in materialitate, ci este cea pe care o vedem in actele de toate zilele, in micile lucruri, in lucrurile acelea nesemnificative pentru noi,de a te plimba pe strada aiurea, de a simti mirosul pomilor infloriti, de a te uita la un catel cum se joaca,de a vedea zambetul pur al unui copil,de a fi fizic langa oamenii pe care ii iubesti fara sa faci nimic special,ci doar sa fii acolo. Lucruri aparent lipsite de valoare, dar care conteaza mai mult decat ceea ce ne preocupa cu adevarat.. As putea sa scriu la infinit despre toate acele lucruri care ne aduc bucurie in viata, ne fac sa fim fericiti dar pe care nu stim sa le apreciem in momentul in care ni se intampla. Ce bine ar fi daca cel putin o data pe zi ne-am opri si am spune: “Stop! Acum ma bucur, acum chiar sunt fericit/a!” Sa avem constiinta permanenta a lucrurilor care ni se intampla. Pacat ca la scoala, prin atatea lucruri pe care le invatam, nu invatam unul fundamental. Cum sa ne bucuram de viata. Prin constientizarea prezentului. Care, asa cum ma gandesc mereu, este singurul care ne apartine.
Cristina,
Cand am adus in discutie credinta si optimismul nu le-am confundat si nici nu am incercat sa unesc filosofia crestina cu filosofia pagana, ci doar am vrut sa fac o paralela privind relatia dintre credinta care conlucreaza cu “nadejdea” si “optimism”. Nu cred ca poti sa fi pesimist cand crezi in ceva si viceversa.
Cat despre fericire…, tu te bucuri de toate lucrurile acelea? Este foarte adevarat ca toate sunt lasate de Dumnezeu. Asa il cunoastem pe El prin imprejurarile concrete ale vietii si la El este fericirea vesnica.
Sa-mi ajute Dumnezeu sa constientizez prezentul si sa ma bucur de viata, asa cum probabil tu ai reusit deja.
Doamne ajuta!
Nu cred ca toti oamenii credinciosi sunt mai optimisti, depinde, poate fiecare om are momentele sale in viata, cand se simte nesigur… poate pesimismul sau nesiguranta, vine de la singuratate… cert este ca nu exista om care sa nu fie pesimist macar intr-o perioada din viata lui…
Cred ca cel mai pesimist om se afla foarte aproape de Dumnezeu.Optimismul e pentru o situatie de moment,pentru o greutate oarecare.Cel care nu dispera de propria existenta si de lumea care-l inconjura,nu se poate desprinde de pamant.Optimistii nu se roaga pentru ca nu au de ce.
Semyaza,
In mare parte iti dau dreptate; optimistii nu se prea roaga!
Daniel,
Sub aspect religios, nadejdea se traduce prin credinta, incredere in Dumnezeu, si nu neaparat in speranta ca, indiferent de situatie , totul va fi mai bine. Optimismul si pesimismul sunt doua extreme catre care tinde omul, alegand sa spere sau nu intr-un viitor mai bun. Spre exemplu, as putea fi optimista dintr-un egoism exagerat sau din mandrie nemasurata… Multi dintre noi suntem optimisti datorita increderii in fortele proprii, si nu neaparat deoarece am constientiza faptul ca tot ce avem este de la El. In cazul acesta, te las pe tine sa-mi spui daca a fi optimist inseamna,in acelasi timp, a fi mai credincios.
Poate ca ma insel, dar nu as asocia totusi nadejdea in El, care se bazeaza in primul rand pe credinta, cu optimismul, care de multe ori ramane un simplu concept, o filosofie de viata dupa care ne ghidam fara sa avem neaparat ca temei- credinta in Dumnezeu.
In alta ordine de idei, te-as intreba daca tu esti la fel de credincios in masura in care esti si optimist
Sant o persoana optimista si pot sa va spun ca in acelasi timp sunt si credincioasa. Situatiile in care am fost pesimista nu prea au fost si asta datorita rugaciunilor.O persoana optimista nu-si permite sa fie pesimista.
Miau! Cand vorbesti despre pesimism ma trec fiorii prin blanita! Te sarut pisiceste… Stii tu cine
Cristina, tu tratezi prea aspru situatia. Am citit si alte comentarii ale tale de pe blog si se vede ca esti o fata culta, insa impingi la extrem situatia.
Cat despre tine, Daniel…, continua, dar ai grija la exprimare
Multumesc, Ionel! O să țin cont
E ZIC CA TREBUIE SA FII OPTIMIST SI INDRAZNET IN RUGACINEA CATRE DUMNEZEU.DAR CERE SI TU CU MASURA.SI NU TE GRIJI DE CELE MATERIALE,CI DE CELE SPIRITUALE!
Asadar,cere si ti se va da!