Sub aspect religios, nadejdea se traduce prin credinta, incredere in Dumnezeu, si nu neaparat in speranta ca, indiferent de situatie , totul va fi mai bine. Optimismul si pesimismul sunt doua extreme catre care tinde omul, alegand sa spere sau nu intr-un viitor mai bun. Spre exemplu, as putea fi optimista dintr-un egoism exagerat sau din mandrie nemasurata… Multi dintre noi suntem optimisti datorita increderii in fortele proprii, si nu neaparat deoarece am constientiza faptul ca tot ce avem este de la El. In cazul acesta, te las pe tine sa-mi spui daca a fi optimist inseamna,in acelasi timp, a fi mai credincios.
Poate ca ma insel, dar nu as asocia totusi nadejdea in El, care se bazeaza in primul rand pe credinta, cu optimismul, care de multe ori ramane un simplu concept, o filosofie de viata dupa care ne ghidam fara sa avem neaparat ca temei- credinta in Dumnezeu.
In alta ordine de idei, te-as intreba daca tu esti la fel de credincios in masura in care esti si optimist

In mare parte iti dau dreptate; optimistii nu se prea roaga!

Cand am adus in discutie credinta si optimismul nu le-am confundat si nici nu am incercat sa unesc filosofia crestina cu filosofia pagana, ci doar am vrut sa fac o paralela privind relatia dintre credinta care conlucreaza cu “nadejdea” si “optimism”. Nu cred ca poti sa fi pesimist cand crezi in ceva si viceversa.
Cat despre fericire…, tu te bucuri de toate lucrurile acelea? Este foarte adevarat ca toate sunt lasate de Dumnezeu. Asa il cunoastem pe El prin imprejurarile concrete ale vietii si la El este fericirea vesnica.
Sa-mi ajute Dumnezeu sa constientizez prezentul si sa ma bucur de viata, asa cum probabil tu ai reusit deja.

Doamne ajuta!