A fi sau a nu fi…

Publicat de admin la 26 October 2009 - 17:57

bebelus fericit…fericit.

“La urma urmei ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus și nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât neliniște, un câmp de luptă, nopți nedormite când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plăsmuită din extaz și agonie…” spune Paulo Coehlo, dar dragostea toate le suferă, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.

Fericirea, pe lângă preceptele Sfintei Scripturi, este starea de moment, este bucuria launtrică ce nu poate fi exprimată în cuvinte.

Evadez, reacționez spontan, scriu, mă dezlănțui, sunt pasional, zâmbesc, trăiesc, deci sunt fericit. Însă din ce în ce mai puțin ne mai bucură cu adevărat lucrurile mărunte. Aspirăm la bunuri și foloase materiale fără să ne întrebăm dacă le merităm cu adevărat.

Acum că am aberat un pic, din ciclul chestiilor primite pe email, iată un strop de fericire:

Un copil în masină cu tatăl, vede niște prostituate făcând trotuarul.
- Tati, tati, cine sunt doamnele alea?
- Nimeni, nimeni, uite pe partea cealaltă un magazin de jucării!, spune tatăl jenat.
- Da, da, l-am văzut, da’ cine sunt doamnele alea?
- Ăăă, sunt vânzătoare ambulante.
- Daaa?!… și ce vând?
- Vând… un pic de fericire.
Copilul ajuns acasa, cu gândul la vânzătoarele de fericire, sparge pușculita, ia 5 lei  și pleacă să-și cumpere niște fericire.
Merge la una din prostituate și-i spune: – Doamnă, va rog frumos, îmi puteți vinde niste fericire de 5 lei?
Femeia rămâne blocată, dar îl duce pe băiețel la ea acasă și-i prepară trei felii de pâine cu ciocolată.
Spre seară, copilul vine acasă și-și găsește părinții preocupați.
- Unde-ai fost? Ne-am făcut probleme!
- Am fost la doamnele alea să cumpăr fericire.
Tătăl (alb ca varul): Ahaaa… și… cum a fost?
- Păi, pe primele două le-am rezolvat, pe-a treia doar am lins-o și gata!

Nu fii egoist! Imparte cu altii:
  • Print
  • email
  • PDF
  • RSS
  • Twitter
  • Facebook
  • Technorati
  • Reddit
  • MySpace
  • LinkedIn
  • del.icio.us
  • Digg
  • StumbleUpon
  • NewsVine
  • Yahoo! Buzz
  • Google Bookmarks
  • Live
  • Identi.ca
  • Google Buzz
  • FriendFeed
  • LinkArena
  • MyShare
  • Orkut
  • Slashdot
  • Add to favorites

2 comentarii la “A fi sau a nu fi…” »

  1. AlexAndros says:

    Foarte drăguţă povestirea şi finalul, chiar dacă poate fi interpretat în chei diferite… Este f drăguţ punctat faptul că fericirea o poate oferi oricine, oricui, atât de uşor. Dacă am face fiecare dintre noi câte un gest mic care să îi bucure pe ceilalţi sigur lumea ar fi mai frumoasă decât este… Bine că ne aminteşti winking Bravos.

  2. corina says:

    Fericirea este zambetul parintilor cand va vede acasa dupa mult timp…fericirea este mutumirea ca ai afcut o fapta buna…fericirea este cand iubesti si ti se raspunde la fel….fericirea este cand razi, dar lacrima iti curge totusi pe obraz…asta e primul semn ca radiezi de fericire. Fericirea este atunci cand reusesti sa stai intr-un mall…ca cel deschis de curand in Cotroceni, sa inchizi ochii, sa blochezi toate zgomotele din jur, sa iti imaginezi ca esti intr-o poiana cu flori galbene si sa te intinzi in ea…..Fericirea e cand ai oamenii pe care ii iubesti langa tine…fericirea e cand mananci o bucata de paine si esti recunoscator ca o ai…fericirea e…
    Fericirea e de fapt unul dintre cele mai frumoase sentimente…a avea inima plina de bucurii sufletesti e mai mult decat orice…insa fericirea e atat de greu de gasit….
    …tanjesc la fericire…tanjesc la tot ce am scris mai sus……
    …..pentru cei care simt fericirea…

Lasati un comentariu:

Va rugam sa aveti un limbaj civilizat!