În trei luni a doua oară prostănacu-i la pământ declarând din nou aseară: Împreună am înfrânt!

Susținut, dar și-njurat de primarul care este, a pierdut înc-un mandat într-o noapte de poveste.

Sigur că va fi votat, vru să-i moară toți dușmanii, și-a venit iar încărcat cu pateuri și șampanii.

L-am văzut actor din nou, dar jucând aceleași roluri, într-un film la indigo cu  cel de la exit-polluri.

Și atunci ca și acum era primul în sondaje, dar din nou muri pe drum după două-trei viraje.

Dac-atunci i-a fost lui naș sfântul marinar Băsescu, acu-l puse pe făraș chiar micuțul Titulescu.

Dup’ o noapte cam nasoală a ieșit iar prost numeric și-a dedus că are-o boală: îi e frică de-ntuneric.

De-aia-cum aprinde becul când nu-i soare în ferestre și dedică iar eșecul tot iubitei lui neveste.

Vrem să-l vedem cât mai des, desfăcând șampanii multe, l-așteptăm cu interes să mai piardă și-alte lupte.

Acum a rămas tablou semănând chiar cu Gioconda, trist că la al său birou… v-a lucra de-acuma Ponta!

De aici puteți descărca mp3-ul cu balada. Puteți s-o salvați sau s-o redați direct cu un player (Windows Media Player sau VLC)

Istoria se repetă! Nu știu dacă mai trebuie demonstrat științific, avem caz concret.

Dacă în urmă cu două luni scăpa frâiele țării în mâinile dibace ale marinarului, iată că distinsul domn din imaginea alăturată, Mircea Geoană, a scăpat și frâiele partidului în mâinile unuia mic. Micul Titulescu. Și, ca tacâmul să fie complet, a pierdut tot la mustață. Mai precis cu 856 la 781 în favoarea lui Victor Ponta, pe care Adrian Năstase l-a asemănat în repetate rânduri cu regretatul ministru de externe.

Îmi pare sincer rău pentru Mircea Geoană, dar în același timp mă încearcă și un sentiment de bucurie. Sper că cele trei roze  (îmi place doar sigla ) vor înflori din nou și că Victor Ponta nu e doar o marionetă dirijată de Bombonel.

Și mai sper că nu vor apărea din nou prin presă tâmpenii de genul: “a fost manipulat energetic”, căci pe Ponta nu l-am văzut niciodată în violet. Dar, celor curioși, vă dau un sfat, căutați-l la chiloți!

Privesc stupefiat la lista mea de contacte de pe Yahoo! și mă minunez de amploarea fenomenului zilei îndrăgostiților (cu literă mică, pentru că o consider insignifiantă – poți fi îndrăgostit tot timpul, nu numai într-o zi). Iar statusurile contactelor mele arată cam așa: “acolo unde dragoste nu e, nimic nu e”, “love is in the air”, “de Valentine’s Day lasă-ți inima să zburde pe cărările iubirii…”, “învață să iubești”, “te iubesc nu pentru ceea ce ești…”, of! aproape că-mi dau lacrimile

Anul trecut am avut ocazia să vizionez și eu My Bloody Valentine și mi-a plăcut. Te scoate din atmosfera roz din perioada asta. N-o spun cu răutate, dar pentru că n-am ce ura I wish you a weeping Valentine!

Din nou, fără intenția de a supăra pe cineva, din ciclul perle din politică, m-am gândit să solidarizez cu patrioții și să ironizez un pic isteria “Valentine’s Day”. De asemenea, salut inițiativa “Mihaela, dragostea mea” lansată de Radio ZU și le mulțumesc pentru că mi-au descrețit fruntea în dimineața aceasta.

Pe cuvânt că nu înțeleg plăcerea românilor de a importa cu atât fast o sărbătoare; nu știu de ce-i spun sărbătoare, care nu are nici o relevanță în tradiția poporului nostru. E pur și simplu o altă găselniță comercială menită să umfle buzunarele făuritorilor de kitsch-uri care-ar fi în stare să pună o inimioară pe orice obiect din lume. Căci amatori sunt, slavă Domnului…

Cu toate că legenda sfântului e lamentabilă:

Valentin a fost un preot care căsătorea cuplurile în secret, împotriva legii date de Împaratul Claudius care interzisese căsătoria. El a fost întemnițat deoarece refuzase să îmbrățișeze convingerile religioase păgâne. În închisoare el se împrietenește cu fiica temnicerului pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuției sale – 14 februarie 269 – Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semnează.

nu înțeleg această deviere. Dacă e sfânt ar trebui sărbătorit cu post și rugăciune, nu cu inimioare și declarații de dragoste, nu?

Încă stau și mă gândesc dacă acum, la cumpăna dintre ani, e momentul pentru bilanțuri sau e momentul să las totul în urmă și să privesc încrezător spre viitor. Spre 2010 cere se anunță un an greu, dar în care mi-am propus să realizez atâtea…

Așa că trec peste visuri și melancolie și pășesc încrezător spre Anul Nou. Profitând de acest prilej vă doresc din suflet tuturor multe realizări, șampanie și artificii din plin, sănătate, fericire și iubire și urcuș ușor spre mîntuire!

Iată că a trecut ceva vreme de când nu mi-am mai prins degețelele în tastatură, scriind pe blog, timp în care “împreună am învins”.

Recent am fost implicat în două mari evenimente culturale. Am participat la Gaudeamus unde l-am cunoscut personal pe Salman Rushdie și am obținut autograf de la el pe una dintre cărți. L-am cunoscut, tot acolo, pe președintele pentru o zi, Mircea Geoană, de la care, de asemenea am luat autograf și i-am urat “succesuri”. N-a fost sa fie! Apropos de asta, astăzi am aflat că bancurile cu Mircea Geoană sunt pe cale să le întreacă la număr pe cele cu Bulă. Cel mai scurt banc: Geoană, președinte!

Mi-am exercitat drepturile și îndatoririle cetățenești și am votat. Am lucrat la un proiect, am plâns, am râs și m-am bucurat de fiecare clipă cu ea, drept pentru care îi mulțumesc: Mulțumesc!

Între timp a  mai fost dat în circulație Pasajul Băneasă, pe care am avut ocazia să-l încerc, a nins, iar eu m-am dat cu mașina pe zăpadă, din nou. A fost validat mandatul lui Traian, iar Mircea Badea e fericit căci pe Geoană îl simpatiza și nu prea avea ce să zică despre el.

Și, pentru că tot plânge dacă nu scriu asta, am și autograf de la Octavia (muzician celebru – in devenire ), care o să valoreze mult când se face ea mare

LATER UPDATE (21.10.09): Adi și-a mai spălat din păcate prin dubla reușită în meciul împotriva clubului din Debrecen și spune că pentru el “sezonul abia începe”. Mutu, care a fost integralist la Budapesta, a marcat de două ori, în minutele 6 și 20 și a pasat decisiv pentru reușita lui Gilardino.
România? O țară blestemată? Chiar nu excelăm la niciun capitol, sau ne-am ales prost pe cei ce ne reprezintă? Pe plan sportiv, șutăm cu sete în sentimentele lui Răzvan Lucescu, de parcă el ar fi capul răutăților, de ce? Că n-a antrenat Steaua, ci Rapidul? Sau pentru că e tânăr și are ocazia să dovedească  mai mult decât au dovedit alții? Dar ce poate face un tehnician peste noapte, când jucatorii emblematici sunt prin cluburi? Ce exemple dau “vedetele”  noastre pentru copiii care visează ca într-o bună zi să îmbrace straiele tricolore?  Simplu: îi pot antrena  pentru concursuri inedite de golit pahare.  O întrecere pe placul “briliantului” de altădată, care își face bine treaba și acum, dar în afara gazonului.  Jucătorul “reprezentativ”, “care este”, cum bine subliniază nașul Nicu Gheară, evoluează titular, număr de număr, în echipa tabloidelor mai bine de cum o făcea pe vremea când trăgea pe nas… aerul rece al Londrei. Coca, Ina, Gheară sunt acum simple amintiri. Briliantul a intrat într-un anturaj nou: Alexandr și Ion, Tequilla și clanul Becali sunt amicii de la care așteaptă “mântuirea” datoriilor. Și-a atras însă antipatia lui Nicu, un inamic de temut. Nașul “de odinioară” nu acceptă anturajul finului și este gata să îl doboare la prima mișcare greșită. Războiul a început, dar numai la nivelul declarațiilor. Fără strategie defensivă briliantul a devenit o simplă piatră în gheara dezlanțuită a leului, iar sfârșitul bate la ușă.

Într-un cuplu, indiferent de gradul de compatibilitate dintre cei implicați, niciodată n-o să fie totul doar lapte și miere. Am primit o chestie tare pe email și am zis că dacă am râs eu poate râdeți și voi. Așadar, o găsiți aici. Nu vreau să par misogin, dar totuși, femeile parcă sunt mai rele decât bărbații, mai impulsive, mai nesuferite… Poate că de multe ori și din cauza noastră, pentru că eu mă știu pe mine curios, indiscret, dar de cele mai multe ori poate pentru că așa sunt ele.

Știu că nu sunt singurul care scrie despre asta și, da, știu că nu sunt singurul surprins că acest  “tânăr Mandela”, cum l-a catalogat Desmond Tutu, a primit Nobel, pentru pace!

La naiba, da’ de ce? Că încă n-a bombardat nici un stat pentru zăcamintele naturale? N-a avut timp…, mai lăsați-l un pic!

Dacă alții au fost deosebiți de încântați că omologul lor cum a fost Sarkozy (care s-a grăbit să-l pupe-n fund spunând că nominalizarea lui reprezintă “întoarcerea Americii în inima tuturor popoarelor din lume”, sau Angela Merkel care îl ia drept exemplu, eu sunt de părere totuși că “nu a avut timpul necesar pentru a face ceva, deocamdată nu face altceva decât să propună”, precum spune și Walesa, citat de Ziua.

Barack Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru “eforturile sale extraordinare în vederea consolidării diplomației internaționale și a cooperării între popoare”

Astăzi, oficial, România a intrat și ea în lista țărilor în care mașinile iau foc in mod inexplicabil. Astfel că mormanul de aluminiu topit din imaginea alăturată era cu cîteva ore în urmă o bijuterie pe 4 roți evaluată la peste 100000 de euro, acum nu mai poate fi valorificat decât la fier vechi.

Mașina, Audi R8, aparține unui tânăr din București și se afla în service pentru revizia de rigoare. Până aici toate bune, însă angajații service-ului sau gândit că ar fi bine să o și testeze după revizie…, timp în care propietarul aștepta automobilul ca să poată rula. A aflat doar că bolidul a luat foc din motive încă neelucidate.

Incidentul s-a petrecut pe Autostrada A1 la kilometrul 91 și până la sosirea echipajelor de pompieri R8-ul s-a prefăcut în scrum. Inginerul service-ului a declarat polițiștilor că testa mașina după revizie. Avea legat la bord un laptop cu un program special. La un moment dat, aparatul i-ar fi semnalat o eroare, apoi a inceput să iasă fum de sub capotă. A tras pe banda de urgență și imediat flacările au cuprins mașina. Din cauza fumului dens, autostrada a fost blocata circa 20 de minute pe ambele sensuri.