Dicţionar de terminologie feminina
Acest dicţionar va cuprinde traducerea diverşilor termeni şi fraze folosite de femei în dialogul cotidian. Poate fi utilizat spre iluminare de orice bărbat care are sau plănuieşte să aibă o prezenţă de gen feminin în apropiere.

“5 minute”
- interval de timp intre una si trei ore folosit la aranjarea parului, pensarea sprancenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul in oglinda;
-expresie folosita cu predilectie de ea, cand tu te grabesti la o intalnire cu ora fixa, pe care ai fost destul de tantalau sa o divulgi.

“rimel”
– un fel de smoala pentru gene, care se aplica cu o ustensila tirbusonoidala, prin scarmanarea fiecarui fir de geana in parte; in caz de ploaie, smoala se prelinge pana intre dinti, facand mimica faciala a ei, mult mai interesanta decat in mod normal; daca este waterproof (rezistent la apa) nici atata bucurie nu ai.

“oglinda”
– dispozitiv de belit ochii in el, care reflecta gingasia si frumusetea ei si daca nu o reflecta e vai si amar de curu ‘ tau, ca ii scoti par alb in cap cu stilul tau de magar, si o imbatranesti intr-un an cat altii-n zece; porcule!

“lacrima”
– unealta diabolica ce implica eliberarea de cantitati apreciabile de apa si sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o punga apoasa, cu un volum intre 1 si 2 litri, amplasata in lobul frontal al craniului; unealta este folosita fara nici o discriminare, ca argument in orice discutie contradictorie sau rugaminte.

“discutie”
– bazait cu o cadenta de 10.000 de cuvinte pe ora, numai pe note acute, ce intervine dupa ce ti-ai cumparat o undita, placa video, faruri noi la masina sau orice altceva de care ea nu se foloseste;

“posetuta”
– ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poarta cu o lejeritate herculeana, de care nu ai crede-o in stare cand iti spune pisicoasa ” tati, nu ma ajuti cu painea asta, ca imi rupe mainile…”; in respectivul sac fara fund se gasesc o sumedenie de dispozitive de neinteles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pamantului, oglinda de belit ochii in ea cand deschizi din intamplare sacul, gloss de buze, agenda goala, zece perechi de chei, inclusiv de la casa lu bunica care s-a daramat in 79′, fiecare cu doua brelocuri, multe pixe in caz ca odata si odata are chef de scris in agenda goala, portofeluri, telefonuri, crema de maini de zi si noapte, crema de picioare de zi si noapte, crema de corp de zi si noapte, o pereche de chiloti de schimb, doua sutiene pentru urgente, mini-trusa completa de machiaj, parfum, apa de toaleta si deodorant, servetele umede si uscate, colectia de pispirici primiti de la colegele de servici, o pisica mica si un clopotel argintiu ca sa aiba pisica mica cu ce se juca.

“lenjerie intima”
– in cazul cel mai fericit – doi sau trei saci cu ate de diferite marimi, unele prevazute cu volanase, dantelute, floricele, canafi, bumbi, poze cu tweety sau bambi, imprimeuri cu pantera roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebra, tigru , iguana de apa dulce… una din principalele caracterisitici este compresia si elasticitatea.
Compresia pentru ca cei trei saci de cartofi intra in numai patru sertarase ale dulapiorului (adica toate) de unde ies, daca te pune naiba sa-l deschizi mai tare de doua degete, ca scaunele ejectate din avioanele americane, agatandu-se de lustra, de geam, de clanta usii, de nasul tau.
Elasticitatea, pentru ca, in acelasi bikini de 2 centimetri care abia ti-l poti imagina pe un top model somalaez, incape si o zdrahoanca cat dulapu’ cand vrea sa isi impresioneze sotul cum a vazut ea la acasa tv… se mai numesc bikini, tanga, snuri, moartea barbatilor, etc..
- intr-un caz mai putin fericit, 5 saci plin varf cu material rezistent de parasuta comunista, de culoarea alba spre gri in functie de trecera timpului, cu elastic tot de parasutism, bun pentru prastie de tras in ciori deasupra depozitului de borcane al Falticeniului… poarta denumirea de budigai, barci, tafulci, etc.
- in cel mai rau caz si se pare pe cale de disparitie (slava domnului), una bucata metal stralucitor, grea de 5 kile, prevazuta cu lacat in sapte rotite, cu o singura cheie, tinuta in buzunarul de la spate al tatalui… nume de legenda – centura de castitate.

“epilat”
– procedeu tehnic de defrisare a zonelor cu crestere rapida. Ca si recoltarea mararului el poate fi efectuat prin metode variate, care se diferentiaza prin randament, luciu si cantitate de durere emanata. Epilatul cu ceara este de departe cel mai brutal mod de a scapa de lichenii nedoriti. Se ia un litru ce ceara, topit in haurile iadului, fierbinte de indoaie aluminiul si se toarna peste biata vegetatie inocenta. Cand urletele inceteaza, inseamna ca ceara s-a intarit, cuprinzand tulpinitele florei in cauza intr-un cleste fara scapare.. Dupa un moment de respiro se apuca stratul de ceara cu ambele maini si… mi se face rau numai sa povestesc despre asa ceva… si se trage cu putere.. Acutele realizate in acest moment de posesoara reliefului fost-vegetal nu sunt periculoase pentru urechea umana, in schimb pot ucide sau mutila grav peckinezii de pe o raza de trei kilometri.

“machiaj”
– proces complex prin care buzele ei devin de un rosu sclipitor si capata gust de copite de capra (a se vedea prima parte a dictionarului), sprancenele sunt pensate pana nu mai ramane nimic din ele si cum trebuie pus ceva in loc se trage o dara cu un creion moale si negru, genele sunt lungite de zici ca vor sa o apere de ploaie, ochii sunt pusi in evidenta prin zugravirea zonelor limitrofe lor in culori de papagal tropical, iar pielii ii mai creste un strat de 1 pana la 3 centimetri grosime de fond de ten, depinzand de altitudinea celui mai inalt cos de pe barba.

“coafor”
– loc de intalnire si barfa, compus in mod obligatoriu dintr-un salon prevazut cu casti de uscat parul, cu dusuri la scaun pentru spalare, cu un miros intepator de parfum, si cu minim 2 barbati care vorbesc cu “ce faci, fato” “vai ce bine iti sta azi” “mergem diseara la balet?” si care merg cu pasi mici, mici, mici, si aproape pe varfuri. Acolo isi petrec ele cateva ore in cea mai mare taina, punand la punct modalitati de a-si otravi consortii, in timp ce barbatii mai sus amintiti le cauta prin cap, dandu-le sugestii de frezura, datatoare de atac de cord, sperietura sora cu moartea sau orbire brusca a barbatilor care le asteapta cuminti acasa..

“dieta”
– motiv pentru care nici tu nu mai poti atinge nici un fel de carne, dulciu, grasime, paine sau produs lactat, si trebuie sa rumegi cat e ziua de lunga frunze de bananier, iarba de canada, urzici de coltul blocului, soia, si alte alimente specifice vacilor
– stare de nervozitate manifestata printr-o privire flamanda si prin clantanitul necontrolat al dintilor, care dispare doar sub privirea invidioasa a prietenelor cand le anunta triumfatoare “sunt la dieta”. Noroc ca nu tine prea mult…

“toc”
– cui care pleaca din calcai si se infinge in sol, incercand sa eleveze femeia cu cel putin jumatate de cap pentru a vedea mai bine pe unde merge.
Tocul este extrem de util pentru o anumita categorie de barbati, asa numitii pampalai, papa-lapte, oua moi, gelatini, carora le face mai mult spatiu, acolo unde stau ei, sub papuc.

“unghii”
– suport pentru niste chimicale colorate si urat mirositoare care iti lipesc parul de nas si fac becurile sa fileze de fiecare data cand ea sta cu degetele de la maini si picioare raschirate in toate partile si iti cere sa o scarpini dupa ureche ( nu ma pot misca tati ca mi se strica unghiile ).

“gheare”
– varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii in situatii variate cum ar fi lupta pentru unica poseta ramasa la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundita de pe stoc.

“permis de conducere”
– bucatica de plastic trasa in tipla care atesta urmatoarele capacitati feminine:
* de a-si aranja cu succes parul in retrovizoare, in mers;
* de a apasa pe frana si ambreiaj la pornire ( naiba sa o ia de masina ce are de nu porneste ? );
* de a face parcarea laterala paralel cu locul liber dintre doua masini cu 10 metri intre ele
* de a deschide portiera in botul unei masini conduse de un barbat (ati vazut cum era sa ma omoare cremenalu?)
Si multe altele care atesta sistemul extraordinar de crunt si exigent prin care politia romana elibereaza permise de conducere.

“mecanica”
– stiinta femeii de a strange in jurul masinii stricate (pentru ca nu a schimbat uleiul, nu a pus benzina, a incercat sa porneasca cu frana de mana trasa pana au sarit bujiile, a lasat farurile aprinse (auzi de ce tipa masina de fiecare data cand ies din ea? cand ai plecat tu nu facea asa…), sau din varii alte cauze naturale, vreo duzina de mesteri mecanici si ingineri nucleari care mai de care mai experimentat in suptul furtunului de alimentare.

“curatenie”
– una din obsesiile cele mai violente ale femeii cu repercusiuni grave asupra psihicului masculin. Dupa atacurile verbale tocatoare de creieri despre cum iti arunci sosetele aburinde pe unde nu e cazul, despre cum nu strangi niciodata dupa tine si alte nimicuri de astea, vine consecinta cea mai dureroasa a acestui procedeu: orice lucru de care ai cat de cat nevoie sa iti fie la indemana dispare cu desavarsire si trebuie sa aduci cainele de vanatoare al vecinului pentru a-l gasi, evident ea nestiind unde l-a pus cand a facut ordine.

Nota! Acest articol este un pamflet. Este cules de pe internet si nu am nici cea mai mica intentie de a jigni pe cineva. L-am pus doar pentru ca il consider haios.

Mâine-i ziua cea mare, intru-n clasa muncitoare și zilele nu vor mai fi la fel…

Lucrez. Vineri împlinesc 3 (trei) ani de când lucrez la aceeași firmă. Am pornit cu pași mărunți, ca oricare-n viață și am sperat, am sperat, am sperat… și e pe cale să se întâmple. Nu am dus-o niciodată rău la serviciu, dar parcă intotdeauna am vrut să pot să fac mai multe, să mi se ofere încredere și să pot să arăt de ce sunt în stare.

Până acum am reușit să arăt, dar beneficiile muncii mele, răsplata a fost din ce în ce sub așteptări. Și-am simțit că nu sunt apreciat.

De câteva zile însă, cu toate că vremea e rece,  pe strada mea e soare, iar viitorul e un pic mai senin.

De maine deja am responsabilități mai mari și, sper eu, câștiguri pe măsură.

Să vă rugați și pentru mine

Încă stau și mă gândesc dacă acum, la cumpăna dintre ani, e momentul pentru bilanțuri sau e momentul să las totul în urmă și să privesc încrezător spre viitor. Spre 2010 cere se anunță un an greu, dar în care mi-am propus să realizez atâtea…

Așa că trec peste visuri și melancolie și pășesc încrezător spre Anul Nou. Profitând de acest prilej vă doresc din suflet tuturor multe realizări, șampanie și artificii din plin, sănătate, fericire și iubire și urcuș ușor spre mîntuire!

Dacă eram o lună aș fi fost iunie, e luna-n care m-am născut.
Dacă eram o zi a săptămânii aș fi fost joi, e ziua-n care-am cunoscut-o.
Dacă eram o parte a zilei aș fi fost noaptea. E frumoasă oricând, dar noaptea strălucește.
Dacă eram un animal marin aș fi fost peștisorul de aur.
Dacă eram o direcție aș fi fost înainte.
Dacă eram o virtute aș fi fost dragostea.
Dacă eram o personalitate istorică aș fi fost un gladiator.
Daca eram o planeta as fi fost Venus. E foarte frumoasa, stralucitoare, dar otravitoare.
Daca eram un lichid as fi fost sange.
Daca eram o piatra as fi fost diamant.
Daca eram o pasare as fi fost Phoenix.
Daca eram o floare as fi fost un trandafir rosu.
Daca eram un tip de vreme as fi fost ninsoare. E minunat dansul fulgilor de omat.
Daca eram un instrument muzical as fi fost chitara. Si ea are una. E placuta atingerea ei.
Daca eram o emotie mi-as fi dorit sa fiu mereu acea emotie a primului nostru sarut.
Daca eram un sunet as fi fost sunetul oftatului ei.
Daca eram un element as fi fost focul.
Daca eram un cantec as fi fost “Be with you”.
Daca eram un film as fi fost “Quo vadis”.
Daca eram o jucarie as fi fost de plus.
Daca eram un actor as fi fost George Clooney.
Daca eram un fel de mancare as fi fost cartofi prajiti.
Daca eram un oras as fi fost Paris.
Daca eram un gust as fi fost gustul dulce-amarui.
Daca eram o aroma as fi fost aroma pielii ei.
Daca eram o culoare as fi fost negru.
Daca eram un material as fi fost matase.
Daca eram un cuvant as fi fost da.
Daca eram o parte a corpului as fi fost inima.
Daca eram o expresie a fetei as fi fost zambetul.
Daca eram o materie de scoala as fi fost matematica.
Daca eram un personaj de desene animate as fi fost Tom.
Daca eram o forma as fi fost un cerc.
Daca eram un numar as fi fost 23.
Daca eram o masina as fi fost un BMW X5.
Daca eram o haina as fi fost pijamaua ei catifelata.

Dacă tot am fost provocat, mi-am dus la indeplinire porunca. Vă invit și pe voi.

Ce-nseamnă Crăciunul pentru noi? Pe lângă toate conotațiile comerciale, adevărata semnificație a Crăciunului este renașterea noastră, sau “baia nașterii celei de-a doua” (Tit 3,5). Dumnezeu Fiul s-a întrupat astăzi pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Acesta este spiritul Crăciunului.

N-am de gând să țin predici sau să vă întristez, însă, noi, nu mai sărbătorim cum se cuvine Nașterea Domnului…

25 decembrie înseamnă pregătire, post, rugaciune, colinde. Înseamnă bucurie, emoții.

Vă doresc tuturor să simțiți Crăciunul!

Crăciun fericit!

Și back am fost!

Nu știu pe cine am supărat atât de tare, însă în seara aceasta am avut parte de o surpriză un pic cam neplăcută. Mai precis, preț de mai bine de o jumătate de oră, umilul meu blog indexa cu totul altceva. Speram că domnul Geoană e un om rezonabil și nu pune la suflet toate vorbele mele, iar Mircea Badea știe că e chiar înjurat, deci, caterinca mea nu ar prea trebui să-l afecteze…

Ah, m-am prins, e domnul profesor doctor Leonida Bucium, mi-a exorcizat blogul. Un pas deștept domn’ profesor! Dar mai trebuie lucrat

Mult succes în continuare!

Gorilieni din toate țările, uniți-vă!

Iată că a trecut ceva vreme de când nu mi-am mai prins degețelele în tastatură, scriind pe blog, timp în care “împreună am învins”.

Recent am fost implicat în două mari evenimente culturale. Am participat la Gaudeamus unde l-am cunoscut personal pe Salman Rushdie și am obținut autograf de la el pe una dintre cărți. L-am cunoscut, tot acolo, pe președintele pentru o zi, Mircea Geoană, de la care, de asemenea am luat autograf și i-am urat “succesuri”. N-a fost sa fie! Apropos de asta, astăzi am aflat că bancurile cu Mircea Geoană sunt pe cale să le întreacă la număr pe cele cu Bulă. Cel mai scurt banc: Geoană, președinte!

Mi-am exercitat drepturile și îndatoririle cetățenești și am votat. Am lucrat la un proiect, am plâns, am râs și m-am bucurat de fiecare clipă cu ea, drept pentru care îi mulțumesc: Mulțumesc!

Între timp a  mai fost dat în circulație Pasajul Băneasă, pe care am avut ocazia să-l încerc, a nins, iar eu m-am dat cu mașina pe zăpadă, din nou. A fost validat mandatul lui Traian, iar Mircea Badea e fericit căci pe Geoană îl simpatiza și nu prea avea ce să zică despre el.

Și, pentru că tot plânge dacă nu scriu asta, am și autograf de la Octavia (muzician celebru – in devenire ), care o să valoreze mult când se face ea mare

Forțat de-mprejurări să fac un drum București-Tîrgu Jiu și retur cu mașina, am dat piept și cu iarna. Frumos într-adevăr să privești cum ninge, dar anevoios când ești pe șosea și încerci să stăpânești frâiele căluților nervoși și să menții traiectoria autovehicolului cu anvelope de vară.

Am plecat de-acasă (Țicleni), cu gândul s-ajung cât mai repede în București, însă după numai 15 kilometrii credeam că sunt deja în Rai… Din față, stânga și dreapta, fulgi mari se izbeau violent de parbriz si geamurile laterale. Totul era alb, iar eu ma ghidam după luminile multicolore ale mașinii de poliție ce se zărea undeva la orizont, ca un brad împodobit.

A fost mai greu până am trecut de Horezu, apoi am mai întâmpinat mici dificultăți pe Dealul Negru. Pe autostradă am ignorat avertismentul cu maxim 80 kilometrii la oră pe condiții nefavorabile și astfel am recuperat.

Am ajuns bine și mulțumesc pe această cale Poliției Rutiere și celor ce s-au îngrijit de deszăpezire.

Poți plânge la finalul “Gladiatorul”, sau înecâdu-ți amarul și ocărându-l din vorbe pe cel ce te-a părăsit în timp ce privești pentru a nu știu câta oară “Titanic”, dar, poți plânge pe bune la “This is it!”, un film extraordinar, cu și despre Michael Jackson.

Am reușit să văd și eu filmul (documentarul), din primele rânduri, plimbându-mi privirea de la stânga la dreapta ecranului și, de multe ori, pe furiș la frumoasa mea companie, căreia-i mulțumesc că  ales  inspirat… Mai mulțumesc de asemenea și domnului din stânga care a adormit vizionând.

M-a impresionat tot! La 50 de ani probabil o să stau la gura sobei citind povești la nepoței. Michael, în etate de juma’ de secol, se mișca incredibil pe scenă. Zâmbea, râdea și le vorbea dansatorilor despre Dumnezeu, rugându-L să-i binecuvânteze. Iar vocea era ca a unui copil. Plină de pasiune, de trăire, de dedicație.

Sunt multe de spus. Atât de multe încât mă tem că aș greși încercând să-mi expun părerea. Vă las să descoperiți și vă recomand să-l cunoașteți așa cum nu l-ați cunoscut.

Asta-i tot! Asta-i tot despre un om care nu de mult era printre noi. Asta-i tot despre un fenomen! Asta-i tot despre cel care a a râs, a dansat și a cântat până-n ultimul moment!

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

…fericit.

“La urma urmei ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus și nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât neliniște, un câmp de luptă, nopți nedormite când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plăsmuită din extaz și agonie…” spune Paulo Coehlo, dar dragostea toate le suferă, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.

Fericirea, pe lângă preceptele Sfintei Scripturi, este starea de moment, este bucuria launtrică ce nu poate fi exprimată în cuvinte.

Evadez, reacționez spontan, scriu, mă dezlănțui, sunt pasional, zâmbesc, trăiesc, deci sunt fericit. Însă din ce în ce mai puțin ne mai bucură cu adevărat lucrurile mărunte. Aspirăm la bunuri și foloase materiale fără să ne întrebăm dacă le merităm cu adevărat.

Acum că am aberat un pic, din ciclul chestiilor primite pe email, iată un strop de fericire:

Un copil în masină cu tatăl, vede niște prostituate făcând trotuarul.
- Tati, tati, cine sunt doamnele alea?
- Nimeni, nimeni, uite pe partea cealaltă un magazin de jucării!, spune tatăl jenat.
- Da, da, l-am văzut, da’ cine sunt doamnele alea?
- Ăăă, sunt vânzătoare ambulante.
- Daaa?!… și ce vând?
- Vând… un pic de fericire.
Copilul ajuns acasa, cu gândul la vânzătoarele de fericire, sparge pușculita, ia 5 lei  și pleacă să-și cumpere niște fericire.
Merge la una din prostituate și-i spune: – Doamnă, va rog frumos, îmi puteți vinde niste fericire de 5 lei?
Femeia rămâne blocată, dar îl duce pe băiețel la ea acasă și-i prepară trei felii de pâine cu ciocolată.
Spre seară, copilul vine acasă și-și găsește părinții preocupați.
- Unde-ai fost? Ne-am făcut probleme!
- Am fost la doamnele alea să cumpăr fericire.
Tătăl (alb ca varul): Ahaaa… și… cum a fost?
- Păi, pe primele două le-am rezolvat, pe-a treia doar am lins-o și gata!