Initial, am fost tentat sa denumesc aceasta pagina dupa cartea marelui Gabriel Garcia Marquez “Despre dragoste si alti demoni”. Reala sau fictiva, ea reprezinta punctul de plecare al unei inedite povesti de dragoste, desfasurate pe fundalul pitoresc si decadent al Cartagenei, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Sierva Maria este muscata la varsta de douazeci de ani de un caine. Banuind-o de turbare sau ca ar fi posedata de diavol, Inchizitia o trimite la o manastire, unde, alaturi de exorcistul ei, Don Cayetano Delaura, traieste o pasiune nebuna, distructiva si, prin urmare, blestemata…

Insa, dragostea nu este un demon cu toate ca ne arunca de multe ori in pragul disperarii. Din dragoste induram toate si din dragoste, Dumnezeu Tatal, si-a jertfit unicul Sau Fiu pentru a noastra mantuire. Dragostea este cel mai frumos sentiment care ne invaluie. “Daca dragoste nu e, nimic nu e!” (Marin Preda)

Iata cum este definita dragostea in Sfanta Scriptura:

“De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se
lauda, nu se trufeste.
Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
Nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata!” (I Corinteni 13, 1-8 )

Dedic aceasta pagina, tuturor celor ce iubesc si celor ce sunt iubiti si va invit pe fiecare in parte sa va exprimati parerile voastre in privinta dragostei.