- Pentru că nu e scoasă la timp!

- Ca să nu repare străzile!

Susținut, dar și-njurat de primarul care este, a pierdut înc-un mandat într-o noapte de poveste.

Sigur că va fi votat, vru să-i moară toți dușmanii, și-a venit iar încărcat cu pateuri și șampanii.

L-am văzut actor din nou, dar jucând aceleași roluri, într-un film la indigo cu  cel de la exit-polluri.

Și atunci ca și acum era primul în sondaje, dar din nou muri pe drum după două-trei viraje.

Dac-atunci i-a fost lui naș sfântul marinar Băsescu, acu-l puse pe făraș chiar micuțul Titulescu.

Dup’ o noapte cam nasoală a ieșit iar prost numeric și-a dedus că are-o boală: îi e frică de-ntuneric.

De-aia-cum aprinde becul când nu-i soare în ferestre și dedică iar eșecul tot iubitei lui neveste.

Vrem să-l vedem cât mai des, desfăcând șampanii multe, l-așteptăm cu interes să mai piardă și-alte lupte.

Acum a rămas tablou semănând chiar cu Gioconda, trist că la al său birou… v-a lucra de-acuma Ponta!

De aici puteți descărca mp3-ul cu balada. Puteți s-o salvați sau s-o redați direct cu un player (Windows Media Player sau VLC)

Dacă în urmă cu două luni scăpa frâiele țării în mâinile dibace ale marinarului, iată că distinsul domn din imaginea alăturată, Mircea Geoană, a scăpat și frâiele partidului în mâinile unuia mic. Micul Titulescu. Și, ca tacâmul să fie complet, a pierdut tot la mustață. Mai precis cu 856 la 781 în favoarea lui Victor Ponta, pe care Adrian Năstase l-a asemănat în repetate rânduri cu regretatul ministru de externe.

Îmi pare sincer rău pentru Mircea Geoană, dar în același timp mă încearcă și un sentiment de bucurie. Sper că cele trei roze  (îmi place doar sigla ) vor înflori din nou și că Victor Ponta nu e doar o marionetă dirijată de Bombonel.

Și mai sper că nu vor apărea din nou prin presă tâmpenii de genul: “a fost manipulat energetic”, căci pe Ponta nu l-am văzut niciodată în violet. Dar, celor curioși, vă dau un sfat, căutați-l la chiloți!

Lucrez. Vineri împlinesc 3 (trei) ani de când lucrez la aceeași firmă. Am pornit cu pași mărunți, ca oricare-n viață și am sperat, am sperat, am sperat… și e pe cale să se întâmple. Nu am dus-o niciodată rău la serviciu, dar parcă intotdeauna am vrut să pot să fac mai multe, să mi se ofere încredere și să pot să arăt de ce sunt în stare.

Până acum am reușit să arăt, dar beneficiile muncii mele, răsplata a fost din ce în ce sub așteptări. Și-am simțit că nu sunt apreciat.

De câteva zile însă, cu toate că vremea e rece,  pe strada mea e soare, iar viitorul e un pic mai senin.

De maine deja am responsabilități mai mari și, sper eu, câștiguri pe măsură.

Să vă rugați și pentru mine

Anul trecut am avut ocazia să vizionez și eu My Bloody Valentine și mi-a plăcut. Te scoate din atmosfera roz din perioada asta. N-o spun cu răutate, dar pentru că n-am ce ura I wish you a weeping Valentine!

Pe cuvânt că nu înțeleg plăcerea românilor de a importa cu atât fast o sărbătoare; nu știu de ce-i spun sărbătoare, care nu are nici o relevanță în tradiția poporului nostru. E pur și simplu o altă găselniță comercială menită să umfle buzunarele făuritorilor de kitsch-uri care-ar fi în stare să pună o inimioară pe orice obiect din lume. Căci amatori sunt, slavă Domnului…

Cu toate că legenda sfântului e lamentabilă:

Valentin a fost un preot care căsătorea cuplurile în secret, împotriva legii date de Împaratul Claudius care interzisese căsătoria. El a fost întemnițat deoarece refuzase să îmbrățișeze convingerile religioase păgâne. În închisoare el se împrietenește cu fiica temnicerului pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuției sale – 14 februarie 269 – Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semnează.

nu înțeleg această deviere. Dacă e sfânt ar trebui sărbătorit cu post și rugăciune, nu cu inimioare și declarații de dragoste, nu?

Nicidecum ficțiune, cele menționate mai sus se întamplă în realitate pe străzile cu canalizări deficitare ale capitalei, toate. Ai impresia că Dâmbovița s-a revărsat, dar nu-i așa.

Încă de când m-am trezit și am pășit în stradă m-am scufundat la propriu, dar am și plutit. Am plutit într-altă dimensiune, visând că locuitorii Bucureștiului vor avea condiții decente demne de o capitală europeană.

Cred că din ciclul “Romania, the land of choice” ar putea face parte cu brio și o reclamă cu “București mica Veneție”, astfel am reîmprospăta aerul micului Paris, aducându-l pe picior de egalitate cu coloșii turistici din vest.

Una peste alta, vă sfatuiesc cu căldură (căci avem nevoie) să nu vă supărați dacă intrați la apă și să vă rugați să trecem ușor și peste perioadă cu mocirlă din viața noastră.

S-auzim de bine!