Un ardelean și un muntean sunt implicați într-un accident. Amândoi aveau viteză foarte mare. Mașinile au fost făcute praf, bucăți din ele proiectate pe câteva sute de metri… Totuși, cei doi ies teferi din epave, fără nicio zgârietură.
Se uită unul la altul, după care ardeleanu’ zice:
- Uită-te la mașinile noastre! Io cred că Dumnezeu o vrut să ne cunoaștem în așa fel și să scăpăm teferi. Are El un plan cu noi.
- Daaa… Și io cred că soarta a fost de vină.
La care ardeleanu’ zice :
- Hai că aveam o sticlă de palincă-n portbagaj, s-o caut și să sărbătorim că încă mai suntem în viață!
Găsește sticla, culmea, intactă, și îi dă, prima dată munteanului să bea, “C-așa e frumos”!
Bea munteanu’, aproape o juma’ de sticlă, și apoi i-o dă ardeleanului. La care ardeleanu’ zice :
- Nu!… Eu nu beu… Eu astept să vină întâi Poliția!

- Ia povestește, Gheorghe, cum o fo’ accidentulde mașină, cum s-o petrecut?

- Apăi, o fost așe… Noi am mărs pă drum tăt ‘nainte și când drumu’ o cotit spre stânga, noi tăt ‘nainte!