Ce-nseamnă Crăciunul pentru noi? Pe lângă toate conotațiile comerciale, adevărata semnificație a Crăciunului este renașterea noastră, sau “baia nașterii celei de-a doua” (Tit 3,5). Dumnezeu Fiul s-a întrupat astăzi pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. Acesta este spiritul Crăciunului.

N-am de gând să țin predici sau să vă întristez, însă, noi, nu mai sărbătorim cum se cuvine Nașterea Domnului…

25 decembrie înseamnă pregătire, post, rugaciune, colinde. Înseamnă bucurie, emoții.

Vă doresc tuturor să simțiți Crăciunul!

Crăciun fericit!

Forțat de-mprejurări să fac un drum București-Tîrgu Jiu și retur cu mașina, am dat piept și cu iarna. Frumos într-adevăr să privești cum ninge, dar anevoios când ești pe șosea și încerci să stăpânești frâiele căluților nervoși și să menții traiectoria autovehicolului cu anvelope de vară.

Am plecat de-acasă (Țicleni), cu gândul s-ajung cât mai repede în București, însă după numai 15 kilometrii credeam că sunt deja în Rai… Din față, stânga și dreapta, fulgi mari se izbeau violent de parbriz si geamurile laterale. Totul era alb, iar eu ma ghidam după luminile multicolore ale mașinii de poliție ce se zărea undeva la orizont, ca un brad împodobit.

A fost mai greu până am trecut de Horezu, apoi am mai întâmpinat mici dificultăți pe Dealul Negru. Pe autostradă am ignorat avertismentul cu maxim 80 kilometrii la oră pe condiții nefavorabile și astfel am recuperat.

Am ajuns bine și mulțumesc pe această cale Poliției Rutiere și celor ce s-au îngrijit de deszăpezire.

Poți plânge la finalul “Gladiatorul”, sau înecâdu-ți amarul și ocărându-l din vorbe pe cel ce te-a părăsit în timp ce privești pentru a nu știu câta oară “Titanic”, dar, poți plânge pe bune la “This is it!”, un film extraordinar, cu și despre Michael Jackson.

Am reușit să văd și eu filmul (documentarul), din primele rânduri, plimbându-mi privirea de la stânga la dreapta ecranului și, de multe ori, pe furiș la frumoasa mea companie, căreia-i mulțumesc că  ales  inspirat… Mai mulțumesc de asemenea și domnului din stânga care a adormit vizionând.

M-a impresionat tot! La 50 de ani probabil o să stau la gura sobei citind povești la nepoței. Michael, în etate de juma’ de secol, se mișca incredibil pe scenă. Zâmbea, râdea și le vorbea dansatorilor despre Dumnezeu, rugându-L să-i binecuvânteze. Iar vocea era ca a unui copil. Plină de pasiune, de trăire, de dedicație.

Sunt multe de spus. Atât de multe încât mă tem că aș greși încercând să-mi expun părerea. Vă las să descoperiți și vă recomand să-l cunoașteți așa cum nu l-ați cunoscut.

Asta-i tot! Asta-i tot despre un om care nu de mult era printre noi. Asta-i tot despre un fenomen! Asta-i tot despre cel care a a râs, a dansat și a cântat până-n ultimul moment!

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

“Ce umbli după lucrurile care se pierd și nu cauți cele ce rămân? Ca fiecare este ca iarba și fiecare mărire a omului este ca floarea ierbii, iar cuvântul lui Dumnezeu pururea nu se pierde.”

“Să fim atenţi să nu ne orbească lucrurile pământeşti, căci grija multă pentru cele trupeşti … şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?”

Întrebare: Care este rostul vieţii?

Care este rostul vieţii? Cum pot să am o viaţă cu scop, împlinită şi cu satisfacţii? Voi avea vreodată posibilitatea să realizez ceva care să aibă semnificaţie în viaţa mea? Există atât de mulţi oameni care nu au încetat să se gândească la rostul vieţii lor. Ei se uită înapoi în timp şi se miră de ce relaţiile lor cu alte persoane au fost rupte sau de ce se simt atât de goi chiar şi după ce au obţinut tot ceea ce şi-au propus. Un jucător foarte celebru de baseball a fost întrebat ce şi-ar fi dorit să îi spună ceilalţi atunci când a început să joace baseball. Acesta a răspuns: “Îmi doresc ca să fi existat cineva atunci care să îmi fi spus că nu voi găsi nimic în momentul când voi ajunge în top.” Multe ţeluri îşi descoperă goliciunea numai după ce au fost irosiţi ani de zile pentru a fi îndeplinite.

Răspuns:

În societatea umanistă de astăzi, oamenii urmăresc multe scopuri, gândindu-se că în ele îşi vor găsi împlinirea. Unele dintre aceste scopuri includ: succesul în afaceri, sănătatea, relaţiile bune, sexul, distracţia, filantropia etc. După ce şi-au văzut împlinite aceste scopuri cu privire la sănătate, relaţii sau plăceri, mulţi oameni au mărturisit că golul adânc din interiorul lor s-a păstrat, având un sentiment de goliciune pe care nimic nu pare să îl poată umple.

Autorul cărţii biblice Eclesiastul a descris acest sentiment atunci când a spus: “Deşertăciune! Deşertăciune!…Deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” Acest autor a avut bogăţii peste măsură, înţelepciune peste cea a oamenilor din timpul său din zilele noastre, palate şi grădini de invidiat pentru orice regi, cele mai bune bucate şi cel mai bun vin, şi s-a bucurat de orice formă de distracţie existentă. La un moment dat, el a spus că orice şi-a dorit a avut. Şi iată-l trăgând linia după “viaţa sub soare” (o viaţă trăită pe pământ înseamnă o viaţă aşa cum o putem vedea cu ochii şi cum o putem percepe utilizând simţurile noastre) ca ajunge la concluzia că totul este deşertăciune! De ce o astfel de goliciune? Întrucât Dumnezeu ne-a creat pentru ceva dincolo de ce putem noi experimenta în sensul de aici-şi-acum. Solomon a spus despre Dumnezeu astfel: “El a pus de asemenea gândul veşniciei în inimile oamenilor…” În inimile noastre, noi suntem conştienţi că acest “aici-şi-acum” nu înseamnă totul.

În Geneza, prima carte a Bibliei, descoperim că Dumnezeu i-a creat pe oameni după asemănarea Sa (Geneza 1:26). Aceasta înseamnă că noi suntem mai aproape în asemănare de Dumnezeu decât de orice altceva (orice altă formă de viaţă). De asemenea, descoperim că înainte ca oamenii să cadă în păcat şi că blestemul să vina pe pământ, următoarele lucruri erau adevărate: (1) Dumnezeu a făcut omul o fiinţă socială (Geneza 2:18-25); (2) Dumnezeu i-a dat omului o ocupaţie (Geneza 2:15); (3) Dumnezeu a avut comuniune cu omul (Geneza 3:8); şi (4) Dumnezeu i-a dat omului stăpânirea asupra pământului (Geneza 1:26). Ce semnificaţie au toate aceste lucruri? Eu cred că Dumnezeu a intenţionat ca fiecare dintre aceste lucruri să împlinească reuşita în viaţa noastră, însă toate acestea (şi în mod special comuniunea omului cu Dumnezeu) au fost afectate de căderea omului în păcat şi de blestemul care astfel a căzut asupra pământului (Geneza 3).

În Apocalipsa, ultima dintre cărţile Bibliei, la finele mai multor evenimente care marchează sfârşitul lumii, Dumnezeu arată că El va distruge pământul şi cerul actual aşa cum le cunoaştem noi şi va aduce starea veşnică prin crearea unui nou cer şi a unui nou pământ. În acel moment, El va reface comuniunea deplină cu omenirea răscumpărată. Însă unii dintre oameni vor trebui să fie judecaţi şi declaraţi nedrepţi şi astfel să fie aruncaţi în Lacul de Foc (Apocalipsa 20:11-15). Şi astfel blestemul păcatului va fi îndepărtat; nu va mai exista păcat, suferinţă, boală, moarte, durere etc. (Apocalipsa 21:4). Iar cei credincioşi vor moşteni toate binefacerile lipsei acestora; Dumnezeu va locui împreună cu ei, iar ei vor fi copiii Lui (Apocalipsa 21:7). Iată, am ajuns să închidem cercul: Dumnezeu ne-a creat să avem comuniune cu El; oamenii au păcătuit, întrerupând această comuniune; Dumnezeu reface în totalitate comuniunea într-o stare veşnică pentru aceea pe care El îi consideră vrednici de aceasta. Acum, a merge prin viaţă obţinând orice şi oricum numai pentru a muri despărţit de Dumnezeu pentru eternitate ar fi mai mult decât inutil pentru oricine! Însă Dumnezeu a creat o cale nu numai pentru a face posibilă obţinerea fericirii veşnice (Luca 23:43), ci şi pentru a face şi viaţa aceasta plină de satisfacţie şi sens. Cum se poate obţine deci fericirea veşnică şi acest “rai pe pământ”?

ROSTUL VIEŢII RESTAURAT PRIN IISUS HRISTOS

După cum am punctat mai sus, scopul adevărat atât acum cât şi în veşnicie se găseşte în restaurarea relaţiei cu Dumnezeu care a fost pierdută din momentul în care Adam şi Eva au căzut în păcat. Astăzi, această relaţie cu Dumnezeu este posibilă numai prin Fiul Său, Iisus Hristos (Faptele Apostolilor 4:12; Ioan 14:6; Ioan 1:12). Viaţa veşnică este obţinută când cineva se pocăieşte de păcatele sale (şi nu mai doreşte să continue viaţa astfel, ci doreşte ca Hristos să îl schimbe, făcându-l o nouă persoană) şi apoi se încrede în Iisus Hristos ca Mântuitor personal (vezi de asemenea întrebarea “Ce este planul de mântuire?” pentru mai multe informaţii legate de această întrebare foarte importantă).

Astfel, scopul adevărat în viaţa unei persoane se găseşte în a-L avea pe Iisus ca Mântuitor. Apoi, scopul adevărat în viaţă este descoperit atunci când o persoană începe să Îl urmeze pe Hristos ca ucenic al Său, învăţând despre El, petrecând timp cu El în Cuvântul Său, Biblia, comunicând cu El în rugăciune, şi păşind cu El în ascultare de poruncile Lui. Dacă eşti un necredincios (sau poate credincios de curând) poate că îţi vei spune: “Asta nu sună foarte interesant ori satisfăcător pentru mine!” Însă aş vrea să te rog să citeşti numai câteva paragrafe in plus. Iisus a spus următoarele lucruri:

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30). “Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10b). “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga” (Matei 16:24-25). “Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4).

Ceea ce vor să spună aceste versete este că trebuie să facem o alegere. Putem continua să ne ghidăm în viaţă după propriile noastre idei (cu rezultatul trăirii unei vieţi lipsite de sens) sau putem să alegem să Îl urmăm pe Dumnezeu şi voia Sa în vieţile noastre din toată inima (ceea ce va conduce la o viaţă trăita din plin, la dorinţe ale inimii împlinite, şi la a găsi mulţumire şi satisfacţie în viaţă). Acestea sunt posibile pentru că El, Creatorul nostru, ne iubeşte şi doreşte tot ce este mai bun pentru noi (nu în mod necesar cea mai uşoară viaţă, însă cea mai împlinită).

În încheiere, aş dori să împărtăşesc o analogie făcută de un păstor. Dacă eşti un suporter al unui sport anume şi decizi să te duci la un meci profesionist, poţi cheltui câţiva bănuţi pentru care primeşti un loc pe ultimul rând al stadionului sau poţi să cheltui ceva mai mulţi, dar să beneficiezi de un loc în faţă, cât mai aproape de câmpul de joc. Tot astfel este în viaţa creştină. A-L privi pe Dumnezeu lucrând DIN PRIMUL RÂND nu este pentru creştinii de Duminică. Ei nu au plătit un astfel de preţ. A-L privi pe Dumnezeu lucrând DIN PRIMUL RÂND este pentru ucenicii adevăraţi, dedicaţi din toată inima lui Hristos, care au renunţat în a-şi urma propriile dorinţe în viaţă astfel încât să poată să urmeze scopurile lui Dumnezeu în vieţile lor. ACEŞTIA au plătit preţul pentru a sta în faţă (supunerea completă către Hristos şi către voia Sa); aceştia sunt cei care experimentează viaţa din plin; aceştia sunt cei care se pot privi în ochi pe ei înşişi, îi pot privi în ochi pe ceilalţi şi pe Creatorul lor fără regrete! Ai plătit şi tu acest preţ? Doreşti să îl plăteşti? Dacă da, atunci te asigur că nu vei mai tânji din nou după rost sau scop în viaţa ta.