Din nou, fără intenția de a supăra pe cineva, din ciclul perle din politică, m-am gândit să solidarizez cu patrioții și să ironizez un pic isteria “Valentine’s Day”. De asemenea, salut inițiativa “Mihaela, dragostea mea” lansată de Radio ZU și le mulțumesc pentru că mi-au descrețit fruntea în dimineața aceasta.

Pe cuvânt că nu înțeleg plăcerea românilor de a importa cu atât fast o sărbătoare; nu știu de ce-i spun sărbătoare, care nu are nici o relevanță în tradiția poporului nostru. E pur și simplu o altă găselniță comercială menită să umfle buzunarele făuritorilor de kitsch-uri care-ar fi în stare să pună o inimioară pe orice obiect din lume. Căci amatori sunt, slavă Domnului…

Cu toate că legenda sfântului e lamentabilă:

Valentin a fost un preot care căsătorea cuplurile în secret, împotriva legii date de Împaratul Claudius care interzisese căsătoria. El a fost întemnițat deoarece refuzase să îmbrățișeze convingerile religioase păgâne. În închisoare el se împrietenește cu fiica temnicerului pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuției sale – 14 februarie 269 – Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semnează.

nu înțeleg această deviere. Dacă e sfânt ar trebui sărbătorit cu post și rugăciune, nu cu inimioare și declarații de dragoste, nu?