În trei luni a doua oară prostănacu-i la pământ declarând din nou aseară: Împreună am înfrânt!

Susținut, dar și-njurat de primarul care este, a pierdut înc-un mandat într-o noapte de poveste.

Sigur că va fi votat, vru să-i moară toți dușmanii, și-a venit iar încărcat cu pateuri și șampanii.

L-am văzut actor din nou, dar jucând aceleași roluri, într-un film la indigo cu  cel de la exit-polluri.

Și atunci ca și acum era primul în sondaje, dar din nou muri pe drum după două-trei viraje.

Dac-atunci i-a fost lui naș sfântul marinar Băsescu, acu-l puse pe făraș chiar micuțul Titulescu.

Dup’ o noapte cam nasoală a ieșit iar prost numeric și-a dedus că are-o boală: îi e frică de-ntuneric.

De-aia-cum aprinde becul când nu-i soare în ferestre și dedică iar eșecul tot iubitei lui neveste.

Vrem să-l vedem cât mai des, desfăcând șampanii multe, l-așteptăm cu interes să mai piardă și-alte lupte.

Acum a rămas tablou semănând chiar cu Gioconda, trist că la al său birou… v-a lucra de-acuma Ponta!

De aici puteți descărca mp3-ul cu balada. Puteți s-o salvați sau s-o redați direct cu un player (Windows Media Player sau VLC)

Istoria se repetă! Nu știu dacă mai trebuie demonstrat științific, avem caz concret.

Dacă în urmă cu două luni scăpa frâiele țării în mâinile dibace ale marinarului, iată că distinsul domn din imaginea alăturată, Mircea Geoană, a scăpat și frâiele partidului în mâinile unuia mic. Micul Titulescu. Și, ca tacâmul să fie complet, a pierdut tot la mustață. Mai precis cu 856 la 781 în favoarea lui Victor Ponta, pe care Adrian Năstase l-a asemănat în repetate rânduri cu regretatul ministru de externe.

Îmi pare sincer rău pentru Mircea Geoană, dar în același timp mă încearcă și un sentiment de bucurie. Sper că cele trei roze  (îmi place doar sigla ) vor înflori din nou și că Victor Ponta nu e doar o marionetă dirijată de Bombonel.

Și mai sper că nu vor apărea din nou prin presă tâmpenii de genul: “a fost manipulat energetic”, căci pe Ponta nu l-am văzut niciodată în violet. Dar, celor curioși, vă dau un sfat, căutați-l la chiloți!

Din nou, fără intenția de a supăra pe cineva, din ciclul perle din politică, m-am gândit să solidarizez cu patrioții și să ironizez un pic isteria “Valentine’s Day”. De asemenea, salut inițiativa “Mihaela, dragostea mea” lansată de Radio ZU și le mulțumesc pentru că mi-au descrețit fruntea în dimineața aceasta.

Pe cuvânt că nu înțeleg plăcerea românilor de a importa cu atât fast o sărbătoare; nu știu de ce-i spun sărbătoare, care nu are nici o relevanță în tradiția poporului nostru. E pur și simplu o altă găselniță comercială menită să umfle buzunarele făuritorilor de kitsch-uri care-ar fi în stare să pună o inimioară pe orice obiect din lume. Căci amatori sunt, slavă Domnului…

Cu toate că legenda sfântului e lamentabilă:

Valentin a fost un preot care căsătorea cuplurile în secret, împotriva legii date de Împaratul Claudius care interzisese căsătoria. El a fost întemnițat deoarece refuzase să îmbrățișeze convingerile religioase păgâne. În închisoare el se împrietenește cu fiica temnicerului pe care o convinge să creadă în Dumnezeu. În ziua execuției sale – 14 februarie 269 – Valentin scrie o scrisoare de dragoste fetei temnicerului, pe care nu o semnează.

nu înțeleg această deviere. Dacă e sfânt ar trebui sărbătorit cu post și rugăciune, nu cu inimioare și declarații de dragoste, nu?

Și back am fost!

Nu știu pe cine am supărat atât de tare, însă în seara aceasta am avut parte de o surpriză un pic cam neplăcută. Mai precis, preț de mai bine de o jumătate de oră, umilul meu blog indexa cu totul altceva. Speram că domnul Geoană e un om rezonabil și nu pune la suflet toate vorbele mele, iar Mircea Badea știe că e chiar înjurat, deci, caterinca mea nu ar prea trebui să-l afecteze…

Ah, m-am prins, e domnul profesor doctor Leonida Bucium, mi-a exorcizat blogul. Un pas deștept domn’ profesor! Dar mai trebuie lucrat

Mult succes în continuare!

Gorilieni din toate țările, uniți-vă!

Iată că a trecut ceva vreme de când nu mi-am mai prins degețelele în tastatură, scriind pe blog, timp în care “împreună am învins”.

Recent am fost implicat în două mari evenimente culturale. Am participat la Gaudeamus unde l-am cunoscut personal pe Salman Rushdie și am obținut autograf de la el pe una dintre cărți. L-am cunoscut, tot acolo, pe președintele pentru o zi, Mircea Geoană, de la care, de asemenea am luat autograf și i-am urat “succesuri”. N-a fost sa fie! Apropos de asta, astăzi am aflat că bancurile cu Mircea Geoană sunt pe cale să le întreacă la număr pe cele cu Bulă. Cel mai scurt banc: Geoană, președinte!

Mi-am exercitat drepturile și îndatoririle cetățenești și am votat. Am lucrat la un proiect, am plâns, am râs și m-am bucurat de fiecare clipă cu ea, drept pentru care îi mulțumesc: Mulțumesc!

Între timp a  mai fost dat în circulație Pasajul Băneasă, pe care am avut ocazia să-l încerc, a nins, iar eu m-am dat cu mașina pe zăpadă, din nou. A fost validat mandatul lui Traian, iar Mircea Badea e fericit căci pe Geoană îl simpatiza și nu prea avea ce să zică despre el.

Și, pentru că tot plânge dacă nu scriu asta, am și autograf de la Octavia (muzician celebru – in devenire ), care o să valoreze mult când se face ea mare

LATER UPDATE (22.11.2009): Traian Băsescu a obţinut astăzi majoritatea voturilor românilor, continuând cursa electorală cu Mircea Geoană în turul II.

Din seria chestiilor primite pe email, iată un filmuleț în care Mircea Badea e parodiat de… Traian Băsescu!

Înainte să-l deschid eram pus în fața a trei necunoscute cu o singură posibilitate de rezolvare. Așadar am purces la calcule. Datele problemei: x1=Mircea Badea, x2=Traian Băsescu, x3=parodie. x1+x2+x3=?

Fulger, în mintea mea ecuația se derula simplu: o altă ironie marca Mircea Badea la adresa președintelui, sau “crucișătorul” cum i se mai adresează, privind strabismul (politic) al acestuia.

Se pare, însă, că raționamentul meu nu a fost întemeiat, pentru că x1+x2+x3, după vizionare, n-a rezultat atac la primul om în stat, ci, dimpotrivă atac la Mircea Badea și unul al dracului de bun! Adică, pe scurt, l-a făcut praf!

Președintele, cred eu, încearcă să deschidă ochii asupra manipulării la care suntem expuși prin intermediul mass-media, și bine face!

Și dacă tot suntem la calcule și ecuații, vă mai propun un calcul simplu. Din 22 de milioane de români, aproximativ 10 milioane au drept de vot, iar 5 milioane nu se prezintă la secții pentru că “nu au pe cine vota”. Au mai rămas 5 milioane de cetățeni care își îndeplinesc datoria. Pentru ca mandatul să fie validat, un pretendent are nevoie de 50%+1 din voturile alegatorilor, adică 2,5 milioane de votanți. Deci, mandat de mandat, soarta noastra este decisă de mai puțin de 10% din populația țării! Și ne mai plângem că merge rău, când de fapt pe noi ne doare-n… cot?

Haideți să ne asumăm responsabilitatea și indiferent de decizia noastră să punem ștampila VOTAT 2009!

Succes Traiane!