Poți plânge la finalul “Gladiatorul”, sau înecâdu-ți amarul și ocărându-l din vorbe pe cel ce te-a părăsit în timp ce privești pentru a nu știu câta oară “Titanic”, dar, poți plânge pe bune la “This is it!”, un film extraordinar, cu și despre Michael Jackson.

Am reușit să văd și eu filmul (documentarul), din primele rânduri, plimbându-mi privirea de la stânga la dreapta ecranului și, de multe ori, pe furiș la frumoasa mea companie, căreia-i mulțumesc că  ales  inspirat… Mai mulțumesc de asemenea și domnului din stânga care a adormit vizionând.

M-a impresionat tot! La 50 de ani probabil o să stau la gura sobei citind povești la nepoței. Michael, în etate de juma’ de secol, se mișca incredibil pe scenă. Zâmbea, râdea și le vorbea dansatorilor despre Dumnezeu, rugându-L să-i binecuvânteze. Iar vocea era ca a unui copil. Plină de pasiune, de trăire, de dedicație.

Sunt multe de spus. Atât de multe încât mă tem că aș greși încercând să-mi expun părerea. Vă las să descoperiți și vă recomand să-l cunoașteți așa cum nu l-ați cunoscut.

Asta-i tot! Asta-i tot despre un om care nu de mult era printre noi. Asta-i tot despre un fenomen! Asta-i tot despre cel care a a râs, a dansat și a cântat până-n ultimul moment!

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

Cel mai așteptat festival de muzică atrage melomani de pe-ntreg mapamondul. Rezervările de bilete au început încă din luna ianuarie și sunt deja spectacole ale căror bilete s-au epuizat. Printre evenimentele sold out se numară: “Saint Martin In The Fields”, seria de Concerte Camerale (dirijor și solist Murray Perahia), concertele Orchestre de Chambre de Lausanne, seria Concertele de la Miezul Nopții, “La Belle” susținut de Baletul din Monte Carlo.

Festivalul si Concursul Internațional “George Enescu” se află la a XIX-a ediție și se va desfașura la București în perioada 30 august – 26 septembrie 2009. A fost înființat în 1958 ca semn al recunoașterii geniului enescian, pentru a omagia viața și creația marelui compozitor român.

Primele ediții ale acestui Festival și Concurs au reunit nume sonore ale vieții muzicale internaționale printre care:  Lord Yehudi Menuhin, David Oistrach, Sviatoslav Richter, Herbert von Karajan și multi altii care prin participarea lor au contribuit la creșterea renumelui acestui eveniment al Europei de Est. Conducătorii politici ai vremii au înteles că prin organizarea Festivalului se va crea o imagine metaforică a lumii comuniste, imagine care cu timpul s-a dovedit a fi falsă.

De-a lungul anilor Concursul Internațional “George Enescu” s-a remarcat în mod deosebit prin activitatea concertistică de excepție a unor laureați ai edițiilor organizate până în 1971. Dar sunt și mulți artiști a căror carieră s-a deschis cu prilejul participarii la acest important eveniment artistic.

Dupa primele ediții, care s-au bucurat de o largă participare internațională, propaganda comunistă a recurs la diminuarea fondurilor alocate, fapt ce a contribuit la sistarea Concursului (1971) și diminuarea importanței manifestărilor organizate în cadrul Festivalului, acesta fiind redus la o manifestare cu participare natională sau cel mult regională.

Dupa 1989, Festivalul a reintrat pe făgașul normal, încercând prin program și participare, să-și recapete renumele pierdut în ultimii 20 de ani.

Pe unii ne-a umplut de bucurie, pe alții de amarăciune, însă, una peste alta, după cum deja scriu marile cotidiene, concertul Madonnei la București a fost de senzație. Atmosfera a fost rigidă și usor nervoasă încă de la început. Au contribuit, din plin, și condițiile în care s-a desfășurat show-ul, parcul Izvor devenind neîncăpător. Organizatorii nu au fost deloc inspirați cand l-au ales: nori întregi de praf s-au ridicat în scurt timp de la deschiderea porților de acces. Cozi la jetoane, cozi la apă și bere, cozi interminabile la toalete, amintind parcă de perioada de dinainte de 1989. Dar, la disconfortul celor 60000 de spectatori, a mai contribuit și faptul că solista a urcat pe scenă la mai bine de o oră după Paul Oakenfold, cel care a deschis concertul. De asemenea, fanii, ca niște “cunoscători”, s-au mai plâns și de performanța vocală a artistei.

Diva și-a făcut apariția pe scenă în jurul orei 22:00. Mulțimea a uitat, un pic, de așteptarea prelungită și de neajunsuri și a explodat odată cu acordurile primei melodii, “Candy Shop”.

Au fost și plusuri destule, îndeajuns să astupe gura plângăcioșilor: forma fizică impecabilă a cântăreței, costumele (atât ale Madonnei cât și ale dansatorilor), dansatorii în sine, luminile, efectele sonore, coregrafia și imaginile care se derulau pe imensele ecrane.

Un episod apreciat de publicul bucureștean a fost momentul în care Madonna l-a omagiat pe bunul sau prieten Michael Jackson. A tinut ca, alaturi de ea, sa urce pe scena si sosia megastarului pe ritmurile hit-ului Billi Jean. Si, asa cum îi stă în fire, cum a făcut și cu Britney Spears sau Christina Aguillera, Madonna a sărutat la un moment dat una dintre dansatoarele sale, îmbracată în mireasă.

Artista n-a lăsat loc pentru bis-uri, dar, nici publicul n-a aclamat-o la scenă deschisă, însă, cum era de așteptat, spectacolul a atras ca un magnet numeroși turiști și bucureșteni. Unii dintre ei s-au postat dincolo de garduri, și au privit către scenă din balcoanele vecinilor, cățărați pe stâlpi, în copaci sau pe umerii prietenilor.

Născut al șaptelea copil într-o familie de 11 membrii în 1958 în Indiana S.U.A., Michael Jackson, a adus muzica în casele noastre, a devenit un superstar pe când preocupările lui principale ar fi trebuit să fie alfabetul și numărătoarea.

Regele muzicii pop, așa cum a fost desemnat de milioanele de fani din întreaga lume și de alți artiști printre care nu își găsește egal,  a fost aruncat în lumina reflectoarelor de tatăl lui Joseph Jackson, miner la vremea aceea, care a pus bazele unui grup intitulat Jackson 5, format din fiii săi. Chiar dacă Michael era cel mai fraged, s-a afirmat repede, devenind clar pentru toți că mica stea avea o sclipire aparte, era înarmat cu o voce magică, cutremurătoare.

A vândut milioane de albume în toată lumea, albumul “Thriller” din 1982 depășind orice record posibil: peste 50 de milioane de exemplare, 6 hituri de top 10, 37 de săptămâni pe poziția 1, 8 premii Grammy.

Un star internațional între succes și controverse, Michael Jackson s-a confruntat în plină glorie cu acuzații care au ținut mult timp prima pagină a ziarelor. În 1993 un copil de 13 ani l-a acuzat cum că l-ar fi abuzat sexual la ferma de la Neverland, proprietate cunoscută atât ca locuință, dar și ca parc de distracții personal al artistului. După lungi dezbateri și audieri s-a stabilit, însă, că acuzațiile nu sunt fondate, neexistând nici o probă concretă.

A uimit din nou toată suflarea la un an după nefericitul incident, căsătorindu-se cu Lisa Marie Presley, fiica binecunoscutului Elvis. Mariajul a fost dintotdeauna privit cu neîncredere, devenind subiect de speculații, astfel că n-a fost prea longeviv.

Viața cântărețului se schimba din ce în ce mai mult în bine, album cu album, dar în 1997 s-a schimbat și pe plan personal, Debbie Rowe cu care era împreună din 1996 i-a născut un băiețel, împlinindu-i astfel cel mai frumos vis, după cum el însuși afirma. Tot din căsătoria cu Debbie, alături de Prince Michael Joseph Jr., a mai rezultat și Paris Michael Katherine. Al treilea copil al lui Michael Jackson, Prince Michael II, a venit pe lume în 2002, mama nefiind conoscută.

N-a putut să se bucure prea mult timp de deliciile pe care i le oferea viața personală sau cariera pentru că în 2002 a izbucnit un scandal care mocnea de ceva timp, între el și casa de discuri, cu privire la albumul “Invincible”. Iar în 2003 era acuzat într-un nou scandal de molestare sexuală a minorilor care titra pe prima pagină, alături de titluri cu referire la albumul “Number Ones”, lansat în aceeași zi. Scandalul a stârnit multe proteste, fanii solidari desfășurându-se fără precedent. Michael a fost atunci arestat preventiv și eliberat ulterior. Procesul încă se judecă, dar indiferent de ce va decide justiția, nici o instanță lumească nu va putea interzice muzica și dansul său. Astfel el rămâne viu în inimile noastre.

Dumnezeu să-l ierte!